TU si EL

   Si m-ai sunat sa scriu despre tine si EL.Mi-ai citit aberatiile pe care le-am scris si ti-au placut(normal doar esti prietena mea,atat iti trebuia sa nu-ti placa).Sper doar ca ai fost obiectiva:P.

   Vrei sa ti scriu cum te vad in aceasta relatie pentru ca eu te cunoc cel mai bine,pentru ca intotdeauna am crezut k suntem 2 suflete complementare,pentru ca desi esti la sute de km departare(ceea ce sper sa se schimbe candva)intotdeauna am simtit ca esti alaturi de mine,fiind pe pozitie de disponibilitate la orice fleac aveam sa-ti povestesc.Iar daca aveam o nedumerire in legatura cu ceva “essential existentei noastre” stii ce ziceai tu? R:”hai sa o facem si pe asta!”,doar asa pentru a ne complica viata.Pentru ca nimic nu ar fi la fel fara tine si fara discutiile nesfarsite la telefon si intalnirile noastre(mereu ad-hoc=)) ) –sa nu ti vaz zambetul din coltul botului-

   Sa revenim insa la subiectul personal EL.Desi nu stiu decat cum il cheama si cum il alinti,as vrea sa-l cunosc pe cela care e mai mic ca tine cu o zi(2-0 pt el dar tot tu castigi 2-1 pt tine) si care te-a facut in ultimul timp sa ma suni mai des decat de obicei pt a-mi povesti despre intalnirile voastre.As vrea sa-i multumesc pentru ca ne da subiecte de dezbatere.Interesante chiar.Si i-as multumi deasemenea pentru ca  te-a dus si  pe tine la Eminescu si “pt cum ma faci tu sa ma simt”(criss-august pe 7).

   Pentru ca in prezenta lui nu trebuie sa te simti intr-un fel anume,ci doar TU.Pentru ca vrei din cand in cand sa te surprinda cu ideile lui abia cazute din crestetul capului sau pur si simplu sa ramai uimita cand inventeaza noi cuvinte si alinturi cand nu-si poate exprima prin cele deja existente ceea ce simte pentru tine la un moment dat.Spun “moment dat” pentru ca nu poti condamna o persoana ca nu este constanta in sentimentele sale.Acesta este tot farmecul:fiecare dintre noi simtim diferit in diverse moment.Tocmai de accea ne bucuram atat de tare cand dupa mult timp auzim “mi-e dor de tine” pentru ca nu-ti poate fi dor de o persoana tot timpul.Este exact ca in cazul nevoilor(am avut ex.la eco-subiect->nevoile)àsir nesfarsit de cerinte obiective necesare vietii umane.Ai nevoie de un lucru atata timp cat iti lipseste,iar cand il ai se numeste satisfactie-daca il ai pe o perioada indelungata de timp ,ajunge la saturare-deja nu mai reprezinta o nevoie ci o obisnuinta.

   Din cauza faptului ca simteai “nevoia” ai facut ceva din punctual asta de vedere si anume satisfactia prin “bunul” EL.Pentru ca ai depistat nevoia insa nu stii daca este cea adevarata sau nu,esti indecisa in actiunile savarsite.Nu te invinovatzesc pentru asta.Stii ce as spune eu? R:”stiu cum e!” si te-as imbratisa.

   Pentru ca o iesire in parc sau chiar in fata blocului sa te aduca intr-o anume stare se pare ca nu e nevoie de mari eforturi cid oar de un msg sau apel.Intotdeuna lucrurile mici sunt cele care conteaza cu adevarat.Nu ai nevoie de cine-stie-ce demonstratii sau lucruri material ci iti este suficient sa stii ca s-a gandit la tine cand face anumite gesture.(cateodata amuzante)

   Si da,vrea sa te sarute pentru ca doar asa simte in acel moment ca te poate avea,macar pentru cateva clipe.Si-ar vrea sa te aiba asa pentru totdeauna,lipita de el dar nu cu lipici,ci doar cu bratele in jurul gatului sau sa-si poata lasa capul in palmele tale,asta fiindu-i de ajuns pentru a se simti in siguranta,protejat.Iar daca palma ta naravasa aluneca prin parul lui,intreg corpul ii tresare parca  trezit din somn .

   Iar cand nu sunteti impreuna,va unesc amintirile sau mesajele lui (care apropos sunt :X:X:X:X) iti sta inima in loc nu alta cand vezi ce poate sa faca iubirea din noi.Si inima lui ar vrea sa stea in loc,insa doar daca este si a ta acolo..una langa cealalta,la unison,impreuna pe un drum pietruit,cu multe gropi pentru ca asa e in viata.Ce valoare ar mai avea lucrurile pe care le avem gratis?Raspunsul e insasi intrebarea..nici una.Nimic nu ar fi atat de bun si frumos daca depunem minimum de efort  spre a-l dobandi.Pentru ca in final avem satisfactia bunului castigat prin forte proprii.Slava Domnului ca iubirea nu se mosteneste! E atat de frumos sa treci prin toate etapele ei!

 

IAR si IAR

                          

     Parca toate lucrurile se repeata;ca un cliseu.Viata ca o sala de teatru in care spectatorii striga “BIS”.

   Tocmai cand credeai ca te-ai linistit si totul capata un sens,atunci intervine ceva ce-ti dovedeste ca te-ai inselat,o lovitura puternica ce te ia pe nepregatite.

Exact in vremea cand toti se intorc la radacini,acolo unde le este cel mai bine,in patria-mama,in sanul familiei si se detaseaza de restul grijilor cotidiene,altii isi complica existenta sperand intr-un viitor mai bun,anticipand un trai decent,avand siguranta ca orice s-ar intampla se vor avea unul pe celalalt,tragand impreuna acelasi jug.Iar daca merg in aceiasi directie atunci se cheama:FERICIRE.

    Cand amintirile sunt mai vii ca niciodata,te simti ca si cum abia ai coborat din masina timpului intr-un trecut nu chiar indepartat.Iti doresti din tot sufletul ca timpul sa se fi oprit intr-o sambata tarzie undeva la capatul lumii astfel incat sa nu fie nevoie sa treci prin ceea ce treci acum.Sa nu dai explicatii nimanui si orice ar fi sa te gandesti doar la tine;fara sa ti pese de nimic..nimic nu ar conta daca ai stii sa fii egoist! Si in cele din urma revii cu picioarele pe pamant si realizezi ca nu esti nimic din tot ce vrei sa pari..asta pentru ca asa ai fost dintotdeauna.Te-ai gandit,dar nu la tine ci la ceilalti,dorintele lor au fost pentru tine prea importante pentru a face o data in viata VOIA TA.

     Ai facut odata multe nebunii fara sa-ti pese de consecinte si,o “faceai si pe asta”,plecai fara vre-un semn..poate sunai atunci cand “castigai un meci”.Intotdeauna te intorceai cu zambetul pe buze pentru ca te simteai impacata cu tine,fara regrete,fara ca nimeni sa stie :D si-ti era bine.Erai tanara :))

     Si cateodata te gandesti in ce lume traiesti.Intr-o lume in care NOI ar trebui sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a trai fericiti,deplina armonie.Pentru a ajunge la perfect compus ar trebui ca fiecare dintre noi sa facem alegerile potrivite pentru a fi fericiti,caci daca ne simtim bine cu noi insine,ne simtitm bine cu totii.--WE ARE THE WORLD,WE ARE THE CHILDREN.WE ARE THE ONE WE MAKE A BETTER DAY SO LETS START GIVING.THERE’S A CHOICE WE’RE MAKING.WE’RE SAVING OUR OWN LIFE.IT’S TRUE WE MAKE A BETTER PLACE JUST YOU AND ME!-- Pentru ca traim intr-o lume pe care eu nu o inteleg,sau ea pe mine.Asta ar insemna ca in tot ce am crezut pana acum si valorile dupa care ma ghidam au cazut dupa acel piedestal pe care le aveam.

    Si totusi iti doresti atat de mult sa renunti la monotonia certurilor,eternelor discutii in contradictoriu;vrei linistea de altadata,cu care erai obisnuita si care ti-a fost adusa in fata pret de cateva ore..ca o fantoma a Craciunurilor trecute.

    Maine.Maine e viitorul cel mai apropiat si in acelasi timp nesigur in care vom vedea daca lucrurile se vor rezolva de la sine sau daca lucrul la care ai renuntat isi intoarce fata catre tine pentru ultima data.

                                                                    decembrie 2010