13 decembrie 2012

TU si EL




   Si m-ai sunat sa scriu despre tine si EL.Mi-ai citit aberatiile pe care le-am scris si ti-au placut(normal doar esti prietena mea,atat iti trebuia sa nu-ti placa).Sper doar ca ai fost obiectiva:P.
   Vrei sa ti scriu cum te vad in aceasta relatie pentru ca eu te cunoc cel mai bine,pentru ca intotdeauna am crezut k suntem 2 suflete complementare,pentru ca desi esti la sute de km departare(ceea ce sper sa se schimbe candva)intotdeauna am simtit ca esti alaturi de mine,fiind pe pozitie de disponibilitate la orice fleac aveam sa-ti povestesc.Iar daca aveam o nedumerire in legatura cu ceva “essential existentei noastre” stii ce ziceai tu? R:”hai sa o facem si pe asta!”,doar asa pentru a ne complica viata.Pentru ca nimic nu ar fi la fel fara tine si fara discutiile nesfarsite la telefon si intalnirile noastre(mereu ad-hoc=)) ) –sa nu ti vaz zambetul din coltul botului-
   Sa revenim insa la subiectul personal EL.Desi nu stiu decat cum il cheama si cum il alinti,as vrea sa-l cunosc pe cela care e mai mic ca tine cu o zi(2-0 pt el dar tot tu castigi 2-1 pt tine) si care te-a facut in ultimul timp sa ma suni mai des decat de obicei pt a-mi povesti despre intalnirile voastre.As vrea sa-i multumesc pentru ca ne da subiecte de dezbatere.Interesante chiar.Si i-as multumi deasemenea pentru ca  te-a dus si  pe tine la Eminescu si “pt cum ma faci tu sa ma simt”(criss-august pe 7).
   Pentru ca in prezenta lui nu trebuie sa te simti intr-un fel anume,ci doar TU.Pentru ca vrei din cand in cand sa te surprinda cu ideile lui abia cazute din crestetul capului sau pur si simplu sa ramai uimita cand inventeaza noi cuvinte si alinturi cand nu-si poate exprima prin cele deja existente ceea ce simte pentru tine la un moment dat.Spun “moment dat” pentru ca nu poti condamna o persoana ca nu este constanta in sentimentele sale.Acesta este tot farmecul:fiecare dintre noi simtim diferit in diverse moment.Tocmai de accea ne bucuram atat de tare cand dupa mult timp auzim “mi-e dor de tine” pentru ca nu-ti poate fi dor de o persoana tot timpul.Este exact ca in cazul nevoilor(am avut ex.la eco-subiect->nevoile)àsir nesfarsit de cerinte obiective necesare vietii umane.Ai nevoie de un lucru atata timp cat iti lipseste,iar cand il ai se numeste satisfactie-daca il ai pe o perioada indelungata de timp ,ajunge la saturare-deja nu mai reprezinta o nevoie ci o obisnuinta.
   Din cauza faptului ca simteai “nevoia” ai facut ceva din punctual asta de vedere si anume satisfactia prin “bunul” EL.Pentru ca ai depistat nevoia insa nu stii daca este cea adevarata sau nu,esti indecisa in actiunile savarsite.Nu te invinovatzesc pentru asta.Stii ce as spune eu? R:”stiu cum e!” si te-as imbratisa.
   Pentru ca o iesire in parc sau chiar in fata blocului sa te aduca intr-o anume stare se pare ca nu e nevoie de mari eforturi cid oar de un msg sau apel.Intotdeuna lucrurile mici sunt cele care conteaza cu adevarat.Nu ai nevoie de cine-stie-ce demonstratii sau lucruri material ci iti este suficient sa stii ca s-a gandit la tine cand face anumite gesture.(cateodata amuzante)
   Si da,vrea sa te sarute pentru ca doar asa simte in acel moment ca te poate avea,macar pentru cateva clipe.Si-ar vrea sa te aiba asa pentru totdeauna,lipita de el dar nu cu lipici,ci doar cu bratele in jurul gatului sau sa-si poata lasa capul in palmele tale,asta fiindu-i de ajuns pentru a se simti in siguranta,protejat.Iar daca palma ta naravasa aluneca prin parul lui,intreg corpul ii tresare parca  trezit din somn .
   Iar cand nu sunteti impreuna,va unesc amintirile sau mesajele lui (care apropos sunt :X:X:X:X) iti sta inima in loc nu alta cand vezi ce poate sa faca iubirea din noi.Si inima lui ar vrea sa stea in loc,insa doar daca este si a ta acolo..una langa cealalta,la unison,impreuna pe un drum pietruit,cu multe gropi pentru ca asa e in viata.Ce valoare ar mai avea lucrurile pe care le avem gratis?Raspunsul e insasi intrebarea..nici una.Nimic nu ar fi atat de bun si frumos daca depunem minimum de efort  spre a-l dobandi.Pentru ca in final avem satisfactia bunului castigat prin forte proprii.Slava Domnului ca iubirea nu se mosteneste! E atat de frumos sa treci prin toate etapele ei!
 

IAR si IAR



                          
     Parca toate lucrurile se repeata;ca un cliseu.Viata ca o sala de teatru in care spectatorii striga “BIS”.
   Tocmai cand credeai ca te-ai linistit si totul capata un sens,atunci intervine ceva ce-ti dovedeste ca te-ai inselat,o lovitura puternica ce te ia pe nepregatite.
Exact in vremea cand toti se intorc la radacini,acolo unde le este cel mai bine,in patria-mama,in sanul familiei si se detaseaza de restul grijilor cotidiene,altii isi complica existenta sperand intr-un viitor mai bun,anticipand un trai decent,avand siguranta ca orice s-ar intampla se vor avea unul pe celalalt,tragand impreuna acelasi jug.Iar daca merg in aceiasi directie atunci se cheama:FERICIRE.
    Cand amintirile sunt mai vii ca niciodata,te simti ca si cum abia ai coborat din masina timpului intr-un trecut nu chiar indepartat.Iti doresti din tot sufletul ca timpul sa se fi oprit intr-o sambata tarzie undeva la capatul lumii astfel incat sa nu fie nevoie sa treci prin ceea ce treci acum.Sa nu dai explicatii nimanui si orice ar fi sa te gandesti doar la tine;fara sa ti pese de nimic..nimic nu ar conta daca ai stii sa fii egoist! Si in cele din urma revii cu picioarele pe pamant si realizezi ca nu esti nimic din tot ce vrei sa pari..asta pentru ca asa ai fost dintotdeauna.Te-ai gandit,dar nu la tine ci la ceilalti,dorintele lor au fost pentru tine prea importante pentru a face o data in viata VOIA TA.
     Ai facut odata multe nebunii fara sa-ti pese de consecinte si,o “faceai si pe asta”,plecai fara vre-un semn..poate sunai atunci cand “castigai un meci”.Intotdeauna te intorceai cu zambetul pe buze pentru ca te simteai impacata cu tine,fara regrete,fara ca nimeni sa stie :D si-ti era bine.Erai tanara :))
     Si cateodata te gandesti in ce lume traiesti.Intr-o lume in care NOI ar trebui sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a trai fericiti,deplina armonie.Pentru a ajunge la perfect compus ar trebui ca fiecare dintre noi sa facem alegerile potrivite pentru a fi fericiti,caci daca ne simtim bine cu noi insine,ne simtitm bine cu totii.--WE ARE THE WORLD,WE ARE THE CHILDREN.WE ARE THE ONE WE MAKE A BETTER DAY SO LETS START GIVING.THERE’S A CHOICE WE’RE MAKING.WE’RE SAVING OUR OWN LIFE.IT’S TRUE WE MAKE A BETTER PLACE JUST YOU AND ME!-- Pentru ca traim intr-o lume pe care eu nu o inteleg,sau ea pe mine.Asta ar insemna ca in tot ce am crezut pana acum si valorile dupa care ma ghidam au cazut dupa acel piedestal pe care le aveam.
    Si totusi iti doresti atat de mult sa renunti la monotonia certurilor,eternelor discutii in contradictoriu;vrei linistea de altadata,cu care erai obisnuita si care ti-a fost adusa in fata pret de cateva ore..ca o fantoma a Craciunurilor trecute.
    Maine.Maine e viitorul cel mai apropiat si in acelasi timp nesigur in care vom vedea daca lucrurile se vor rezolva de la sine sau daca lucrul la care ai renuntat isi intoarce fata catre tine pentru ultima data.
                                                                    decembrie 2010

4 iulie 2012

Vara-i a mea...

Vara e numai a mea!
Si eu a ei!
Problema este ca vara trebuie sa fie a noastra. Nu vreau sa fiu egoista sa o tin doar pentru mine. Vreau sa o impart cu tine, ca toate lucrurile din lume...din lumea mea.
E liniste fara galagia zambetului tau, e urata vara asta frumoasa, e cea mai rece vara calda! Afara sunt 40 de grade si eu tremur. Transpir totusi cand ma gandesc la tine! Tu esti o simpla stare de bine exact ca sarea-n bucate. Esti dulcele meu sarat! Te-as manca la mic-dejun, pranz, cina! Esti  coca din-nainte si cola de dupa masa pentru mine!
Dorm pe cealalta jumatate de pat, miroase a tine..si eu miros ca tine..iti folosesc parfumul. As da orice sa fii cu mine! Sunt sigura in necunoscut..soarele din vara asta ma ingheata.
Esti ploaia mea de vara! Iar iubirea noastra curcubeul de dupa! Esti frumosul meu urat! Esti ba-ul perfect.
Te iubesc! asa cum esti, chiar daca unele lucruri merg imbunatatite :)) !
Vreau sa fiu ca tigara pentru tine, sa nu poti sa ma lasi! Sa ma iubesti mai mult ca oricand vara asta! Vreau sa fi Absolut pentru mine!
Iarta-ma vara, dar esti o nasoala!


13 mai 2012

Tu eşti Popi?
Da bai Raţă...am venit să dau eseu
Între buturile voastre
Să vedeţi că eu sunt zmeu
Nu degeaba mi se spune
Şi eu zic că au dreptate
Dragele Ana şi Nico
“Hai tezeu dă-le vreo şapte!”
Ca să vadă şi căţeii
Că şi noi lătrăm la ei
Nu mai suntem mititei!
CSM-ul este tare
Băieţi de băieţi el are
Cu Tractorul vă luăm,
În 5 metrii vă băgăm
Nichita forţă el are
Jimi latră cel mai tare.
Mitu nu dezamăgeşte
Că Andreea îl iubeşte!
Vâlcu este şi el mare
La dietă nu-l mai are,
Ana care era blondă
S-a vopsit şi e la modă!
Popi-am zis că e tezeu
Şi el este dragul meu!
Ana nu te supara
Că şi tu eşti draga mea!
Pe Udroiu nu-l cunosc
Dar el este caraghios.
Petreanu ţine grămada,
Şi Larisa vede faza
Din faţa teveului,
Programul gspeului.
Surugiu e cu pasa,
Alexandra strigă tare
Hai Florin şi la mai mare!
Florică şutează tare,
Că primeste mult-mancare
De la o leoaica tare!
Tibi este ginerică
Pe teren el zici că zburdă,
De-aia Miki îl va lua,
La altar îl va băga!
Mugurel aleargă tare,
Filip e la-naintare,
Valerică iubirică,
El este fără de frică
Bagă spaima-n defensivă
Cicatrici multe el are
Îi sperie cel mai tare,
Şi pasează lu’ roscatu’
Care nu mai e ca altu’
Slabuţ şi mic în-nalţime
Bagă frica în multime!!!

Am uitat să spun de ei,
De Neaga şi de Cârcei,
Care pe bancă ei stau
Şi din gură tot mai dau
Nu s-au prins că toţi cei 15
Sunt viteji şi plini de vise
Şi s-au pus pe fapte mari
Ca să-ii bată pe golani!
Perpelea este şi el
Amărât şi plin de zel
Ştie că are echipă
Nu înţeleg de ce i-e frică,
Arbitru Radu Petrescu
Să nu uiţi să le dai restul
Dacă fluieri pentru ei,
Să mănânci de la căţei!

pam-pam by stoica nicol

6 iunie 2010

Pune grijile pe fuga! Arma nr.1: ZAMBETUL! :)

In fiecare zi mai apare cate-o problema in viata mea..dar cine nu are probleme? unii mai marii altii mai mici.Bunica mea spune tot timpul ca Dumnezeu iti da doar atat cat poti duce.Cand ma gandesc la problemele mele ma intristez,insa daca le privesc in paralel cu ale altora ma bufneste rasul cat de puerile sunt.Iar inauntrul meu sufletul imi plange pentru ceea ce vad in jur si pentru cat sufera unii.
Cred ca fiecare avem perioade mai urate in viata noastra..cand credem ca orice facem e gresit,nimeni nu ne intelege si totul e cu susu'-n jos.Insa daca stam sa reflectam poate de fapt problema e la noi.Cu siguranta problema e la noi!Pentru ca oricat de multe griji si probleme am avea putem sa ne descarcam,putem sa vorbim cu cineva apropiat sau chiar sa plangem dar apoi sa reflectam asupra lor si sa le tratam "la rece".
Mi se intampla des sa merg pe strada iar in jur sa vad lume trista,acaparata de griji,nevoi,cu fete lungi si cearcane.Parca toti au uitat sa zambeasca,sa priveasca in viitor iar nu in trecut..
Asa ca fa ceva pentru tine: zambeste mai mult,si fara sa-ti dai seama ii vei face si pe cei din jur sa zambesca.Daca reusesti sa faci asta satisfactiile vor fi mult mai mari.

JUST SMILE!

12 mai 2010

tristete..mare tristete..

Atatea vise si multa dragoste.Atat de multe planuri si mult mai multe sperante...era micutz,era al lor,era al nostru.Era..pentru ca Dumnezeu nu ne-a permis sa-l avem printre noi.A fost cu noi o perioada scurta,fara sa-si dea seama cat de mult il doreau cat de mult il iubeau.Era tot ceea ce-ti poti dori pentru a te simti implinit,pentru ca fericirea sa fie completa.Daca va intrebati daca Dumnezeu face minuni,sa stiti cu siguranta ca da..doar asa poti numi un copil care ia fiinta din nimic,doar din dragoste.Era prea mic ca sa stie ce drum greu il asteapta.La doar cateva luni facea pe nazdravanul si zburda prin burtica mamei lui si se desprinde mai mai sa piara.Insa Dumnezeu avea alte planuri pentru el..trebuia ca el sa-si bucure parintii pe parcursul intregii sarcini si nu numai parintii ci si pe noi,unchi si matusi care saream in sus de fericire si emotie la prima lui miscare.A fost cea mai mare bucurie de pe lume si a fost cel mai pofticios copil,numai prajituri ar fi mancat..pentru ca mama lui asta gatea ;)) .A fost pentru ca,asa cum spuneam Dumnezeu a avut alte planuri cu el, il duse intr-un loc mai bun unde sa poata zburda in voie..in burtica mamei lui nu avu' loc sa se joace cum ar fii vrut si nu mai avu' nici rabdare...1 saptamna...

10 ianuarie 2010

unii vorbesc prea mult iar eu prea putin!

Si incep sa scriu intr-un tarziu...m-am hotarat greu daca are rost sau nu sa-mi impartasesc si eu ideile pe un blog.Si in plus ar mai fi problema timpului..totdeauna m-am intrebat cat timp isi petrec unii oameni in fata pc-ului storcandu-si creierul pentru a mai scoate vreo bomba.Recunosc insa ca am o oarecare satisfactie cand ma gandesc ca acel timp nu este irosit daca exista cineva caruia sa-i placa/sa se regaseasca/sa se bucure la vorbele spuse de unii ca mine.
Traim in lumea din fata televizorului iar dincolo de ecrane vedem tot mai multi care vorbesc si vorbesc si nu se mai opresc.Au rost oare atatea vorbe intr-o lume in care doar faptele conteaza?Si totusi raspunsul este "da".Acest raspuns care iti alimenteaza urmatoare intrebare: ce as putea sa spun pentru ca macar o persoana sa fie interesata?(sa nu zici politica,asta de mult nu mai intereseaza pe cineva).Si usor incepi sa scrii fara sa-ti mai pese daca spui prostii..scrii exact ce gandesti in momentul rezpectiv.Asta pentru ca mai suntem cativa care vedem dincolo de aparente,carora nu un cont in banca si o masina ultimul tip ne fac sa ne simtim bine.Suntem aceia pentru care vorbele spuse din suflet ne fac sa trecem barierele.

Si incep sa scriu intr-un tarziu/intr-un mediu prea ostil/in care toti vad doar ce vor/si in care tu imi esti martor,/si-as vrea sa strig sa auda toti/cei prefacuti si idioti/ca sunt prea multi cei ce fac rau/si mult prea multi cei care mor/cu sperante si cu dor/si pentru care esti dator./Ai vrea sa faci ceva dar vezi,/in tara in care tu traiesti,/ca multi sunt surzi sau se prefac/si de-aia multi s-au ridicat/fara sa-i simti te-au invrajbit,/si-acum esti singur,stai pitit/si-ti spui: eu ce sa fac?sa tac?