tristete..mare tristete..

Atatea vise si multa dragoste.Atat de multe planuri si mult mai multe sperante...era micutz,era al lor,era al nostru.Era..pentru ca Dumnezeu nu ne-a permis sa-l avem printre noi.A fost cu noi o perioada scurta,fara sa-si dea seama cat de mult il doreau cat de mult il iubeau.Era tot ceea ce-ti poti dori pentru a te simti implinit,pentru ca fericirea sa fie completa.Daca va intrebati daca Dumnezeu face minuni,sa stiti cu siguranta ca da..doar asa poti numi un copil care ia fiinta din nimic,doar din dragoste.Era prea mic ca sa stie ce drum greu il asteapta.La doar cateva luni facea pe nazdravanul si zburda prin burtica mamei lui si se desprinde mai mai sa piara.Insa Dumnezeu avea alte planuri pentru el..trebuia ca el sa-si bucure parintii pe parcursul intregii sarcini si nu numai parintii ci si pe noi,unchi si matusi care saream in sus de fericire si emotie la prima lui miscare.A fost cea mai mare bucurie de pe lume si a fost cel mai pofticios copil,numai prajituri ar fi mancat..pentru ca mama lui asta gatea ;)) .A fost pentru ca,asa cum spuneam Dumnezeu a avut alte planuri cu el, il duse intr-un loc mai bun unde sa poata zburda in voie..in burtica mamei lui nu avu' loc sa se joace cum ar fii vrut si nu mai avu' nici rabdare...1 saptamna...